miercuri, 29 august 2012

Katty Perry - illuminati sau razvratita?

Pentru ca nu stiu din ce motive, dintre multitudinea de subiecte mai ample si cu titlu document mult prea multi dintre voi prefera postari despre conspiratii, illuminati, mass-media si celebritati, va propun spre vizionare urmatorul videoclip. Nu e repros ... sau poate e ... insa e bine sa fim deschisi si spre date si evenimente istorice, economice, solutii, chiar daca lumea show-bizzului e atat de atractiva incat uneori de acapareaza fara sa vrem.
Deci urmatorul videoclip este interesant in esenta pentru ca ofera date contradictorii. Katy Perry foloseste foarte multa simbolistica, masonica, oculta, si nu numai, insa mesajul in sine si derularea videoclipului duce catre "trezirea ei" si ruperea barierelor. Ma intreb daca e razvratita, a schimbat baricada ca si Eminem, sau e doar cu titlu de confuzie si de a masca apartenenta prin fals si uz de fals. Si mai e o chestiune, dupa numarul de vizualizari cam pare foarte bine promovata, mult prea promovata pentru a fi ceva autentic. Totodata este si un promo pentru un film al ei care s-a lansat in iulie, si pe care nu l-am vazut pentru a ma putea pronunta. Si dupa cum va tot repet de cate ori am ocazia, manipularea se produce cel mai eficient cand bagi doar o mica doza de minciuna intr-o mare doza de adevar.
Acestea sunt datele care trebuiesc luate in calcul pentru o mai buna judecata. Astept parerile voastre despre cum descifrati voi acest videoclip, mai ales ca puteti s-o faceti de data asta si in rubrica de comentarii, recent deschisa :)

sâmbătă, 25 august 2012

Marea tradare din 2012 - China si America

Cei de la Money and Markets au realizat un nou video interesant despre paralela dintre alegerile America si situatia cu China. Aveti la final link-ul catre video insa dupa cum ma stiti am sa fac putina munca suplimentara (traducere din transcript) pentru nevorbitorii de engleza, desi sunt tot mai putini si pentru asta romanii ar trebui sa considere ca au un atu bun de folosit. Cei din IT stiu de ce :)
In orice caz articolul intentioneaza sa-mi spele pacatele pentru lipsa postarilor actualizate despre situatia economica si financiara actuala, asa cum v-am obisnuit mai demult.

Marea tradare din 2012
Evidente socante:
Administratia Obama conspira cu liderii chinezi sa distruga valoarea fiecarui dolar pe care-l castigi, cheltuiesti, economisesti si investesti.

"Sunt Larry Edelson si ce am sa spun este absolut esential pentru supravietuirea ta financiara. Oamenii intelepti au prezis aceste lucruri de secole. Acum 200 de ani Napoleon a emis un avertisment, "cand China se trezeste, va scutura lumea." Vorbe mai adevarate nu au fost vorbite vreodata.

(aici as mai aduga o paranteza personala, sunt tot mai multi investitori si oameni cu adevarat bogati care nu doar ca spun ca mandarina este o limba care o ai de invatat pentru viitorul apropiat, insa s-au si mutat cu familiile lor in acele zone pentru a da sansa copiilor lor sa invete in mod facil si direct aceasta limba. Interesant, nu?)

China s-a trezit. Si acum, e pe cale sa scuture lumea pana la fundatia sa - incepand cu Statele Unite.

Suntem in districtul financiar din Shanghai. E cel mai inalt zgarie nori din China - are 101 de etaje si a fost nevoie de 11 ani pentru a fi construit.
Este casa Shanghai Futures Exchange, dar si a numeroase banci, companii de asigurare si agentii financiare de rating.

Insa, precum vom vedea, e mai mult decat o simpla cladire de birouri. Este "ground zero" pentru cel mai mare triumf economic din istoria Chinei. Insa pentru americani va deveni un simbol al celui mai catastrofal eveniment din istoria financiara a natiei.
Un eveniment care va schimba tot ce credeai ca stii despre guvern, despre economie si despre investitii.

Eu sunt un jurnalist financiar. Daca numele sau faima mea iti sunt cunoscute este pentru ca m-ai vazut in Forbes, sau pe Bloomberg, CBD Marketwatch, CNBC si alte programe financiare sau publicatii.

In cei 33 de ani de finante am administrat fonduri mari investitionale si mi-am infiintat propria firma de brocheraj si management al banilor cu birouri in New York, Hamburg, Dusseldorf, Vienna si Osaka.

Traiesc aici in Asia, iar casa mea e la un zbor scurt de Shanghai. Totodata lucrez aici; am folosit mult din ceea ce cunosc despre China si restul Asiei pentru a ajuta mii de oameni de pretutindeni in a lua decizii financiare bune.
.......................
Acum am o prognoza cu adevarat socanta pentru voi - e de departe cel mai alarmant semn de care am avut parte. E atat de deranjant incat probabil majoritatea care citesc asta vor refuza sa creada. Insa te avertizez, ignorand semnalul de alarma va avea consecinte pentru milioane de americani. Pe de alta parte, orice criza creeeaza mari oportunitati - si nici asta nu e exceptie.
.....................
Am descoperit dovezi despre conspiratia dintre guvernul chinez si Washington, care iti va trimite copii si nepotii la vieti de servilitate financiara. 
...........
Toata lumea stie ca, China este in miscare crescendo. Chiar si cu recenta incetinire globala - China creste in continuare cu un ritm de 7 ori mai rapid fata de cel american.
Insa ce nu stiu majoritatea americanilor, iar media refuza sa admita, este ca China este deja atat de bogata incat poate dicta economia lumii, chiar si Americii.

Da, stiu, e greu de crezut. Mai ales ca multi au spus ca explozia economica a Chinei este pe terminate.

Insa sa vedem cateva rapoarte despre care a postat Yahoo Finance. Citez:
"FMI-ul a aruncat o bomba si nimeni n-a observat-o. Pentru prima data organizatia internationala a stabilit o data pentru momentul cand "Epoca Americii" se va sfarsi si economia US va fi preluata de China."
Dupa FMI data este 2016...
Insa dupa Institutul prestigios Peterson - si bazat pe date publicate de Universitatea Pennsylvania - FMI-ul greseste: economia chineza nu va depasi America pana in 2016, nici in 20122, sau 2020. Peterson si Universitatea Pennsylvania spune ca China este deja cea mai mare economie a lumii.

Si treaba e ca au dovedit-o.

Economia Statelor Unite produce bunuri si servicii evaluate la 14.6 trilioane in 2010.... Insa GDP-ul Chinei a depasit 14.8 trilioane. Economia Chineza e deja mai mare ca cea Americana. Si ce e si mai grav: SUA cade in fiecare zi.

Conform cifrelor oficiale, atat de la Washington, cat si din US economia a crescut 1.7% in 2011. Economia Chinei a crescut cu 9.2%.
E mai mult de cat de 7.5 ori, suficient de rapid incat sa China sa-si dubleze marimea economica aproape la fiecare decada.

Si daca ajungi sa cunosti putin despre ambele natii, capacitatea de a negocia economic a Chinei devine tot mai putin dispusa la compromisuri. Pentru ca Beijingul a devenit suficient de puternic incat sa dicteze politici economice catre US.

Guvernul de la Beijing aproape ca nu are datorii ...
Insa Washington are aproape 145 de trilioane in datorii si obligatii.

China are 3.2 trilioane$ in bani lichizi - iar rezerva creste in fiecare luna.
Insa Washington are aproape nici un cash si trebuie sa se imprumute pentru fiecare dolar cheltuit cu aproape jumate de dolar - majoritatea datoriilor fiind catre China.
..........
America are 160 de milioane de muncitori, dintre care 14 milioane nu sunt angajati sau angajati la minim. China are 810 milioane de muncitori si 97% sunt angajati.
Salariile in orase au crescut cu 7.6% in 2011 pentru China, iar cresterea a fost aproape dubla pentru sectorul rural. Intre timp salariile au scazut cu 1.7% pentru muncitorii americani.
.........
Tu chiar trebuie sa vezi China pentru a crede ce se intampla aici. Pe vremuri credeam ca New York si Beverly Hills sunt varful high-end shoppingului ... Insa aici in Shanghai in districtul de Shopping cele dua mentionate pot fi rusinate. La fel si in Noul Oras pentru Shopping - New Shanghai in districtul financiar Pudong.
Si astea sunt doar 2 din 8 districte masive - doar in acest oras!

Credeam ca Las Vegas este cel mai mare si mai tare, insa nu poate tine nici macar o lumanare pentru cele mai mari hoteluri si casinouri din Macau.
.......
Indiferent cum te uiti, China este deja natiunea cu un drum masiv trasat in sus. In timp ce in mod trist America este pe drumul catre exit.
Cat despre studenti, cei chinezi erau pe locul 1, iar cei americani pe locul 14. Si tot asa cu exemplificarile (vedeti materialul).
O poza care vorbeste de la sine
Nu aveti idee cat de dureros este pentru mine sa va spun toate aceste lucruri. Chiar daca traiesc si lucrez in Asia, raman american pana mor. Familia mea traieste in America (mama, sora, fratele si nepotii). NU vreau decat tot ce e bine pentru ei si tara mea. Insa daca cele 3 decade de analist financiar m-au invatat ceva este ca ne asteapta lucruri teribile pe care nu le putem ignora.

Si luati-o de la mine: vor fi consecinte severe pentru cei care nu fac investitii financiare inteligente, precum dezbatute aici.
"Lumea are nevoie urgent sa creeze o moneda diversificata si un sistem financiar si reglementari corecte financiare ce nu depind de Statele Unite."-ziar oficial chinez
China crede ca e timpul sa-si afirme suprematia cu moneda sa - yuanul - prin terminarea dolarului. Iar Obama, Geithner si Bernanke ajuta foarte obedient la asta.

Greu de crezut? Mai ales intr-un an electoral?
Sunt de acord. Obama a vazut ce a facut un dolar mai slab pentru bursa din 2009. S-au creat raliuri masive. Avand o bursa explodand in sus este o mana cereasca pentru orice presedinte in prag de alegeri.
Uite: ai vazut acele rapoarte cand Obama, Geithner si Bernanke se plang de moneda chineza? Acele acuzatii vor creste acum in prag de alegeri.
Administratia pretinde ca un yuan devalorizat da Chinei un avantaj de trading. Asa ca ei cer Chinei sa mareasca valoarea yuanului pentru a ajuta exportatorii americani. Insa oricine cu un minim bun simt poate vedea ca cererile lui Obama sunt pure balonerii.
Sa privim asa; un angajat american primeste de 6.5 ori mai mult decat echivalentul sau chinez. Acele salarii sunt prajite in fiecare produs fabricat in America - si asta face produsele americane mai scumpe fata de cele chinezesti.
Asa ca, si daca Beijing dubleaza sau tripleaza valoarea yuanului, produsele chinezesti vor ramane mai ieftine decat pot sa le produca americanii. Astfel, cresterea yuanului va face foarte putin spre zero pentru exportatorii americani.

Asa ca de ce vrea cu adevarat America sa ridice valoarea yuanului? Care este acel adevar despre care Washington nu vorbeste? 
Prin cresterea yuanului. Washington si China vor zdrobi in mod automat dolarul american ...
Astfel Washington poate sa-si plateasca inapoi datoriile, altfel imposibil de platit, cu un dolar mai ieftin!
Datoria oficial US este peste 15 trilioane - aproape de 3 ori mai mare decat a celor mai mari 3 indatorate natii din UE impreuna. Insa daca mai adaugam la asta si datoriile catre veterani, seniori si pensionari guvernamentali atunci suma totala se ridica la 145 de trilioane.

Asta reprezinta de aproape 10 ori valoarea bunurilor si serviciilor fabricate in US.
E mult prea mult pentru a da vreo sansa Washington-ului ca sa fie vreodata datoriile achitate in situatia actuala.

Asa ca singura sansa si de altfel speranta a Washington-ului ca sa nu ajunga in default este sa distruga valoarea propriei monede, sa-si plateasca datoriile in dolari care sa nu mai valoreze decat o umbra din fosta valoare.

In plus, cu un dolar ieftin si un yuan scump, China poate sa cumpere si mai multe datorii si sa-si protejeze investitiile facute deja in America prin ajutarea Washington-ului ca sa nu intre in default.

Asa ca asta da o situatie de castig-castig ambelor parti. Si mai e si faptul ca prin cresterea yuanului se va rezolva marea problema veche a Beijingului, si anume sa creasca inflatia domestica. Daca va creste yuanul atunci va scadea si inflatia preturilor din China in mod dramatic. In plus, China va putea cumpara mai multe bunuri precum: carbuni, cupru, otel, lemn si alte resurse naturale ... sa preia controlul asupra a mii de alte companii ... si sa iti extinda controlul economic asupra lumii.

Dar de ce sa minta despre intentiile lor?

Pentru ca daca ar spune adevarul ar fi un iad de platit.
Doar imaginati-va votantii cum ar reactiona la asa ceva. Ar fi un suicid politic. Indiferent cum o privesti asta este tradare la cel mai inalt nivel. Dolarul american si venitul tau, economiiile .... toate vor fi sacrificate pe altarul politic.

Asta va fi distructiv pentru toti care dolari sau depind de dolar. Si dupa ce praful se va asterne America nu va fi altceva decat un alt nume pe lista tarilor odata mari si mandre ... dar care in final au ajuns in genunchi si au fost fortate sa admita ca alte natii i-au luat locul.

Asa ca de poti sa faci pentru a te proteja?
E simplu:
Detine actiuni destinate sa creasca odata cu cresterea Chinei ... cu cresterea yuanului ... si iesi din dolari!
Ia actiuni in resurse naturale, fara de care nu se poate. Sunt 3 motive pentru ca ele sa creasca:
1. lumea nu poate trai fara ele.
2. setea nestavilita a Chinei catre aceste resurse garanteaza cresterea lor in continuare
3. aceste reurse naturale au valoare intrinseca - ele cresc cand dolarul cade.

Exemple de cresteri recente:
Nucor 23.3%
U.S. Steel 24.3%
Silver Wheaton 26.4%
Walter Energy 30%
Southern Copper 31.8% ...
Uranium One  32.3% ...
Yanzhou Coal 33.4% ...
Alpha Natural Resources 41% ...
Ivanhoe Mines 49.4% ...
Jiangxi Copper 53.1% ...
si Novagold 73.53%.
Toate acestea intr-un singur an.
In plus, pentru a te ajuta sa ai si mai mari profituri ai banilor care nu ti-i permiti sa-i pierzi iti sugerez investitii in instrumente financiare ieftine ce ofera potential de profit urias si risc strict limitat.
bound vehicles to go for gains of ...
185% - China Petroleum ...
200% - Yanzhou Coal ...
257% - New Gold, and ...
369% - CNOOC ...

(Si desigur stiti ca eu voi adauga si posesiuni in aur si argint :))

Aveti aici link-ul
Great betrayal of 2012

marți, 21 august 2012

Ajunge!

Sunt momente in viata cand chiar ajunge, cand atingi un punct cand nu mai suporti. Acum e acel moment in care nu mai suporti nimic din ce te inconjoara. In care oricat ai vrea sa scapi nu poti. Pentru ca debandada care a pus stapanire pe tara, si as extrapola pe lume, face in asa fel incat si calitatea ta umana sa coboare la sosete.

Nu ati constatat ca si relatiile interumane au ajuns la fundul sacului? Nu mai exista oameni de nadejde, persoane pe care sa te bazezi dincolo de o vorba, un gest aruncat in vant care in secunda doi, cand vine vorba de actiune, sa se transforme in vant si sa se faca ca ploua? (cacofonie intentionata).
M-am saturat de iluzii false care de la clasa politica si pana la oamenii de rand se face simtita. M-am saturat de lipsa de cuvant, de empatie, de omenie care exista astazi intre noi. Am primit la dezamagiri, lovituri sub centura in ultima vreme cat sa-ti ajunga o viata. Ajunge! Vrem schimbare in bine? Ce ar fi sa devenim oameni intre oameni, oameni pentru oameni? Ce tie nu-ti place altuia nu-i face? Cine mai aplica asta? Si atunci ne miram de degradarea care are loc. Daca ne degradam noi pe noi cum sa asteptam sa aiba cine sa ne reprezinte? Dintre cine? Dintre cei care nu mai stiu ce inseamna o misiune mai lunga de o zi doua, de lipsa perseverentei si a hotararii de a merge inainte? Si mai ales de a avea oameni cu aceleasi idealuri aproape? Unde sunt acei oameni? Ca eu ce am intalnit in ultima vreme e nimic altceva decat acel caine care latra si apoi fuge de mama focului. Asta daca se mai sinchiseste sa latre in vreun fel. Calitatea umana este la pamant. Si aparentele inseala. La maxim. E ca o epopeee ce prinde viteza in ultima vreme si care nu mai pare a avea fund.

Suntem in 2012. Indiferent cine ce spune de aceasta data, de aceasta cifra, e clar ca suntem la un anumit final, de un anumit final de ciclu. Asa nu se mai poate. Si Doamne Ajuta ca ceva sa se schimbe. Indiferent cum, dar sa se schimbe. Si cu cat mai radical cu atat mai bine. Ne trebuie o desteptare sanatoasa, un sut serios in fund altfel vad ca toata lumea e in letargie.

Si cu ocazia asta deschid si comentariile, asa cum demult mi s-a tot cerut, sa vedem cine mai reactioneaza la asta. Puteti scrie de acum, sa vedem cine mai doreste sa comenteze dupa mai mult de 2 ani fara comentarii online. Sa vedem cum veti primi aceasta deschidere. Cu injuraturi, cu deschidere, cu tacere? Indiferent insa de ce si cum, oameni buni, hai sa ne trezim odata si sa aplicam toate acele principii frumoase in viata noastra. Acele principii despre care toata lumea vorbeste dar aproape nimeni nu le aplica. Ajunge cu mizeria sufletului in care toti am ajuns sa ne scaldam mai mult sau mai putin. Sufletul nostru e bolnav. Ajunge!

vineri, 17 august 2012

Inevitabilul se apropie - Declaratii soc intr-o tara nordica: Ne pregatim sa renuntam la euro. Este o catastrofa totala

Declaratii soc intr-o tara nordica: Ne pregatim sa renuntam la euro. Este o catastrofa totalaMinistrul de externe al Finlandei, Erkki Tuomioja, a declarat ca tara sa se pregateste pentru a renunta la moneda euro, scrie publicatia britanica The Telegraph.


Potrivit acestuia, oficialii finlandezi au pregatit iesirea din zona euro punand la punct “un plan pentru orice eventualitate”.

“Nu exista reguli pentru iesirea din zona euro, insa este doar o chestiune de timp. Fie nordul sau sudul vor iesi din uniunea monetara pentru ca aceasta camasa de forta valutara nu face decat sa provoace probleme pentru milioane de persoane si sa distruga viitorul Europei”, spune Tuomioja.

Declaratiile lui social democratului Tuomioja sunt cele mai dure facute pana acum de un ministru al unei tari din zona euro.
Finlanda, tara care se poate folosi de dreptul de veto pentru a impiedica orice ajutoare financiare pentru tarile cu probleme, a cerut insistent in ultimele luni ca Grecia si Spania sa ofere garantii ferme in schimbul imprumuturilor oferite de institutiile internationale.

“Este o catastrofa totala. In ritmul acesta vom ramane fara bani, insa nicio tara din Europa nu vrea sa fie prima care renunta la euro iar apoi sa fie invinovatita de toata lumea”, a declarat ministrul.
Tuomioja este un ministru veteran al uneia dintre cele patru tari UE care inca mai au rating AAA. Acesta considera ca renuntarea la euro ar face Uniunea mai puternica.
Destramarea uniunii monetare nu inseamna sfarsitul Uniunii Europene. Asa ceva ar putea sa conduca la o functionare mai buna a UE", a mai spus finlandezul.
Sursa imagine: Wall Street

miercuri, 8 august 2012

O veste uluitoare


Poate cea mai uluitoare veste din ultima perioadă o reprezintă anunţul făcut de Fundaţia Keshe pentru luna septembrie a acestui an. Această fundaţie va prezenta întregii lumi şi tuturor guvernelor, fără discriminare, patentele descoperirilor sale în ceea ce priveşte tehnologia spaţială bazată pe sistemele antigravitaţionale şi magnetice (Magrav) pe care ea le-a dezvoltat şi perfecţionat, având la bază energia liberă de punct zero. Invitaţia oficială a Fundaţiei Keshe, care a fost adresată liderilor statelor lumii prin intermediul ambasadelor lor din Belgia poate fi citită aici:  http://www.keshefoundation.org/en/media-a-papers/keshe-news/316-the-world-peace-invitation-and-release-of-technology 

Într-un efort de a se alinia cumva la această tendinţă foarte puternică - ce se manifestă din ce în ce mai mult în lume în ultima perioadă - în legătură cu implementarea unei clase complet noi de tehnologie şi de înţelegere ştiinţifică a realităţii, guvernul SUA şi-a exprimat şi el intenţia de a lansa pe piaţa elemente extraordinare ale unei tehnologii bazate pe efectul Tesla şi pe descoperirile genialului savant Nicola Tesla, în special pentru a realiza transferul de energie fără intermedierea cablurilor (http://occupycorporatism.com/us-government-gives-un-classified-tesla-technology-to-assist-sustainable-development-scheme/).
Totuşi, ceea ce au de gând să dezvăluielumii reprezentanţii Fundaţiei Keshe depăşeşte învaloare şi importanţă orice a întreprins până acum ştiinţa actuală sau ceea ce ea a ascuns de cunoaşterea generală a lumii.

Fundaţia Keshe are sediul în localitatea Ninov din Belgia şi în ultimii 40 de ani a dezvoltat mai multe sistem revoluţionare de tehnologie a transportului, purificării mediului sau de alimentare cu energie, care în prezent ar putea transforma radical viaţa pe întreaga noastră planetă într-un timp foarte scurt, dacă guvernele lumii vor răspunde pozitiv la oferta fundaţiei. Istoria dezvăluirii acestor tehnologii este însă ceva mai veche. Fundaţia Keshe a propus lumii prima dată, pe 21 aprilie 2012, revelarea planurilor şi dispozitivelor tehnologice pe care ea le-a proiectat şi dezvoltat, făcând demersurile necesare pentru invitarea tuturor statelor la conferinţa dedicată acelui eveniment internaţional. Nu toate statele au răspuns pozitiv la invitaţia Fundaţiei, iar dintre cele care şi-au confirmat participarea, unele s-au răzgândit brusc cu 48 sau chiar cu 24 de ore înaintea conferinţei, datorită presiunilor mari care s-au făcut asupra liderilor lor de către alte state. Fundaţia nu va divulga numele ţărilor participante, care au acceptat atunci să primească şi să introducă în folosinţă noua tehnologie, şi nici pe acelea ale ţărilor care s-au retras de la conferinţă.

Se ştie însă că reprezentanţii NASA s-au retras intempestiv cu 24 de ore înaintea demonstraţiei, iar la două zile după aceea (pe 23 aprilie 2012) Preşedintele SUA, Barack Obama, a semnat un decret prin care America nu recunoaşte tehnologiile neconvenţionale sau cele ce provin din afara Americii.

În urmă cu aproximativ o săptămână, Fundaţia Keshe a invitat din nou statele lumii la o conferinţă pe aceeaşi temă, care va avea loc pe data de 6 septembrie 2012, iar două săptămâni mai târziu (pe data de 21 septembrie 2012) ea va trimite tuturor ţărilor care vor dori documentaţia necesară pentru a construi dispozitivele bazate pe noua tehnologie.
Cu această a doua propunere, Fundaţia Keshe invită direct şi fără echivoc liderii naţiunilor de pe Pământ să desemneze persoanele calificate pentru a lua parte la întâlnirea ce va fi organizată în Belgia, pe 6 septembrie 2012. Astfel, ea va iniţia prima fază de implementare a tehnologiei spaţiale bazată pe sistemele gravitaţionale şi magnetice (Magrav). Mai apoi, ea va trimite simultan tuturor oamenilor de ştiinţă interesaţi documentaţia şi cunoştinţele necesare pentru producţia în serie a acelor aparate.

Practic vorbind, Fundaţia Keshe doreşte să pună la dispoziţia întregii omeniri tehnologia bazată pe energie liberă şi pe propulsie magnetică, fără să solicite niciun profit şi nicio sumă de bani pentru aceasta. Ţelul fundaţiei este de a pune astfel capăt sărăciei şi foametei în lume. Noua tehnologie va face posibil transportul de mărfuri şi de fiinţe umane în orice punct de pe planeta noastră, într-un interval de 5-10 minute; de asemenea, ea va oferi cu uşurinţă posibilitatea călătoriilor galactice şi implicit a contactului cu alte civilizaţii extraterestre, graţie dezvoltării tehnologiei de zbor spaţial. O altă utilizare imediată a tehnologiei va fi în ceea ce priveşte asigurarea unei cantităţi îndestulătoare de apă potabilă foarte pură şi sănătoasă, astfel încât aproape nicio zonă de pe glob nu va mai avea de suferit de pe urma secetelor prelungite şi a lipsei de apă.

Implicaţiile acestei intervenţii salutare a Fundaţiei Keshe în status quo-ul materialist şi limitat al ştiinţei contemporane - şi, implicit, al intenţiilor malefice ale "elitei" masonice pentru a menţine lumea la un nivel incipient de dezvoltare tehnologică şi energetică - va produce multe "valuri" în diverse medii de afaceri. Acum fiecare va putea vedea ce vor de fapt liderii ţărilor şi care sunt intenţiile lor adevărate. Probabil că la început, comunitatea ştiinţifică şi ţările aservite cabalei criminale masonice vor ignora cu desăvârşire chiar şi această a doua propunere lansată de Fundaţia Keshe, urmărind ca ea să nu fie deloc mediatizată. Totuşi, este greu de presupus că toate ţările vor reacţiona în acelaşi mod; unele dintre ele vor întâmpina cu bucurie propunerile fundaţiei şi vor prelua tehnologia respectivă, punând-o în aplicare imediat. Popoarele ţărilor care au refuzat această tehnologie vor vedea realizările excepţionale pe care alte state le-au obţinut, precum şi avansul nivelului lor de trai, al prosperităţii şi economiei naţionale. Atunci liderii lor vor trebui să explice de ce au refuzat tehnologia respectivă şi care este motivul pentru care oamenii sunt ţinuţi în continuare în suferinţă, nevoi şi multiple probleme financiare, când alţii sunt fericiţi şi progresează foarte repede.

Pentru o transparenţă totală, Fundaţia Keshe va publica numele fiecărei ţări care va primi tehnologia respectivă şi adresa de e-mail care a fost folosită, astfel încât oricine doreşte, va putea urmări răspunsurile şi corespondenţa guvernamentală cu Fundaţia Keshe în această problemă. În felul acesta va putea fi făcută o evaluare a situaţiei internaţionale şi se va putea observa care state doresc cu adevărat progresul omenirii şi care nu doresc ca el să fie realizat. Totuşi, ne aşteptăm ca problema să fie ceva mai complicată decât atât, dată fiind incredibila abilitate satanică a cabalei masonice de corupere şi manipulare a opiniei publice, care împreună cu controlul asupra mass-media ar putea conduce pur şi simplu la ignorarea Fundaţiei Keshe şi a excepţionalei sale oferte către omenire.

Criza energetică a omenirii va fi rezolvată repede şi toate problemele de ordin financiar care au rezultat din această "criză" - ce a fost în mod deliberat menţinută de "elita" masonica pentru propriul ei profit - vor dispare aproape imediat. Progrese uriaşe vor fi realizate de asemenea în domeniul medical prin aceeaşi tehnologie pusă la dispoziţie de Fundaţia Keshe. În ultimii şase ani, fundaţia s-a asigurat ca fiecare om de ştiinţă important de pe planeta noastră să primească patentele pentru sistemele noi inventate; în felul acesta s-a prevenit posibilitatea blocării tehnologiei de către un grup de interese sau de către o persoană individuală, astfel încât în acest moment cele mai multe state au deja patentele de invenţie în ceea ce priveşte generarea energiei, sistemele medicale, ecologice şi cele de călătorie spaţială. Vechile metode bazate pe exploatarea resurselor planetei (combustibili convenţionali), care au fost menţinute pentru a preveni dezvoltarea şi progresul accelerat al omenirii, vor deveni în scurt timp inutile; toate ţările au acum aceeaşi posibilitate pentru a conlucra în vederea implementării rapide a acestei tehnologii noi, pure şi armonioase, care implică sistemele Magrav. Aplicaţiile militare ale tehnologiei care va fi pusă la dispoziţie de Fundaţia Keshe sunt atât de distrugătoare, încât lumea va realiza imediat că războiul nu mai are niciun sens şi el va trebui să fie eliminat complet din existenţa noastră.

Ţelul principal al Fundaţiei Keshe este acela ca nouă tehnologie să fie gratuită pentru orice guvern de pe planetă, în beneficiul fiecărui cetăţean al ei, deoarece fundaţia consideră că tehnologia sistemelor Magrav este proprietatea tuturor oamenilor de pe Pământ. Prin urmare, patentele de invenţie pentru aceste sisteme sunt, într-un fel, bunuri ale fiecărui locuitor al planetei noastre şi ele nu pot fi reclamate de nicio persoană, organizaţie sau naţiune ca fiind proprietatea ei. Aceasta poate să însemne în scurt timp prosperitatea tuturor statelor, deoarece fiecare ţară în parte va beneficia integral de veniturile obţinute prin folosirea judicioasă a noii tehnologii, în funcţie de direcţia benefică în care aceasta va fi folosită.

marți, 7 august 2012

Articolul lunii! - Povestea noastra din mine

Un articol de exceptie. Nu cunosc autorul, insa merita lecturat intr-un moment de liniste si inspiratie.
__________________
Deasupra patului meu de copil trona, pe peretele casei părinteşti, un tablou mare reprezentând un cerb cu privirea semeaţă îndreptată spre vârful unor munţi înzăpeziţi. Sub cerb, pe o panglică îngălbenită  de vremuri scria cu majuscule: „REGELE PĂDURILOR”. Așa am luat eu act despre noțiune de rege. Despre împărați auzisem din povești.

Era o copie după  un alt tablou de demult din casa bunicilor dinspre mama. Îl pictase un văr de-al meu mai mare cu vreo zece ani. Copil fiind, cred că  eram prin clasa a II-a, îl urmăream pe vărul meu cum realiza copia. Împărţise coala de hârtie în careuri şi picta pe bucăţi. Întâi completa un careu, apoi altul şi aşa mai departe până când tabloul a fost gata.  Cutia de acuarele, pe care i-o cumpărase tata, a rămas la noi. Imediat ce a plecat văru-meu, am scos o coală  de la mijlocul maculatorului, am îmărţit-o în careuri cu rigla din penarul meu de şcolar sârguincios şi m-am apucat să pictez cerbul. A doua zi tabloul era gata. Doar că, cerbul meu avea o privire blândă şi tâmpă de bou. De atunci n-am mai pictat niciodată. Au trecut anii, am făcut liceul, apoi facultatea, doctoratul şi am devenit specialist în Ştiinţele educaţiei.

Mi-am amintit această  întâmplare acum vreo câțiva ani într-un compartiment de tren, când, un individ la vreo cincizeci de ani, fost maistru la Electroputere, disponibilizat ca mulţi alţii din România cu o sumă frumuşică de bani, îşi plângea soarta. Avea, spunea el, pământ mult în zona Balş, dar nu-l mai angaja nimeni. Încet-încet, cei din copartiment începeau să-i dea dreptate: era mai bine pe vremea comunismului, nu aveai ce cumpăra dar aveai serviciu. Revoluţia asta numai necazuri ne-a adus. Ce să faci cu libertatea?

Atunci am intervenit în discuţie amintindu-mi povestea tabloului şi făcând o comparaţie între bou şi cerb. Boul e un animal cu stăpân. Are adăpost, are hrana asigurată, în fiecare dimineaţă e înjugat la car sau la plug şi munceşte. Cu cât îşi face datoria mai bine cu atât primeşte o raţie de fân sau de coceni mai mare. Cu cât e mai ascutător şi se opinteşte mai tare cu atât e mai bine îngrijit. Dacă  leneveşte are parte de bici. Nu are grija zilei de mâine. Mâine e la fel ca astăzi, la fel ca ieri şi ca în toate zilele. Doarme liniştit, pe coadă. Spre deosebire de bou, cerbul nu are un adăpost. Hrana şi-o procură singur. Nu e sigur că o poate găsi şi mâine. Nu e ferit de pericole, trebuie să fie mereu în alertă, treaz, să decidă singur. Şi, mai e o deosebire: cerbul e liber, totul depinde de el, boul are stăpân, e dependent, e sclav. Când nu mai poate munci sau când stăpânul nu mai are nevoie de el, soarta lui e la mila stăpânului. Scopul boului nu e să-și găsească  hrana, e să-și caute stăpân care să-l hrănească.

L-am întrebat pe individ după ce i-am expus această metaforă: Între o viaţă de bou şi una de cerb, pe care o alegi? De fapt, întrebarea era adresată  tututror.  Încet-încet, după o perioadă de tăcere, au reînceput discuțiile. Și, spre uimirea mea, deși se vedea în glasul celor din compartiment o undă de regret, concluzia cvasi-generală  a fost că viața de bou e preferabilă celei de cerb. Cum s-a ajuns aici?
Din cei șaizeci de ani pe care i-am împlinit de curând, cincizeci și patru mi i-am petrecut în școală. Învățătoarea mea avea vreo șaptezeci de ani (pe atunci nu se ieșea la pensie obligatoriu) și își începuse cariera la douăzeci, pe la 1910, fusese și învățătoarea tatălui meu, era o istorie vie a învățământului românesc. Cu alte cuvinte, din cei 148 de ani de învățământ obligatoriu în România, cu peste 120 am avut, într-un fel sau altul, un contact direct. Am fost, pe rând, elev, student, profesor, director de școală, inspector școlar, director de CCD, acum sunt profesor de profesori, și cred că această experiență îmi permite să afirm că preferința față de viața de bou a colegilor mei de compartiment e, în principal, rezultatul școlii. (Atenție, folosesc termenul “bou” nu în sens jignitor la adresa cuiva, ci ca expresie a servituții și a stării și nevoii psihologice de dependență și obediență).
Învățământul obligatoriu, sub forma în care îl cunoaștem azi, a apărut într-un stat totalitar, Prusia, în urma unei bătălii, cea de Jena din 1806 dintre armata de amatori a lui Napoleon și armata instruită prusacă, în care francezii au învins. Când industria ta principală e să produci și să exporți mercenari pentru cei ce cucereau colonii peste mări și țări, a fi înfrânt de niște țărănoi, ridică o mare problemă, una națională. Așa a gândit și Johann Gottlieb Fichte, filosoful de serviciu al lui Friedrich cel Mare, în cele 14 Scrisori către națiune publicate între 1808 și 1814: Am fost înfrânți pentru că soldații noștri n-au respectat ordinele, trebuie să facem o Germanie Mare, să unificăm limba germană și toți germanii să gândească la fel și să respecte ordinele, cel puțin în problemele mari. Iar statul prusac a început o treabă așezată, nemțească, detaliată, pentru a pune în practică aceste idei. Astfel s-a instituit primul sistem de învățământ obligatoriu din lume în Prusia, în 1819.

Ideea învățământului obligatoriu, de masă, nu era nouă. Ea apare în scrierile lui Platon, pe la 1635 s-a încercat în Scoția, iar la Revoluția franceză, revoluție făcută de adulți, s-a cerut pentru prima dată dreptul la educație universală. Oamenii constataseră că cei care aveau carte aveau parte de anumite privilegii, erau funcționari ai statului, conduceau, la diverse nivele, grupuri de indivizi, ceea ce le crea un statut invidiat. Te-ai fi așteptat ca, odată câștigat acest drept, cohorte de adulți să pună burta pe carte, dar, vai, ceea ce era un drept câștigat pentru adulți, a devenit, curând, o obligație pentru copii. Napoleon însuși, după ce a organizat învățământul superior pe principii și reguli militare, a încercat un învățământ obligatoriu pentru copii, dar marea masă a părinților a refuzat să-și dea copiii pe mâinile altora.

Prusacii au reușit. Prusia era un stat totalitar. Noi ne referim la legea interzicerii avorturilor a lui Ceaușescu  ca expresie a totalitarismului comunist. Ei, bine, în Prusia exista încă din 1735 o lege de control al nașterilor, orice femeie trebuia să raporteze la poliție când a ajuns la menopauză!
Într-un cadru mai amplu, secolele al XVIII-lea și al XIX-lea coincid cu perioada luptelor, răscoalelor, revoluțiilor și teoriilor de eliberare a scalvilor, de exprimare a demnității și libertății umane. În același timp se dezvolta industria, în principal cea extractivă și prelucrătoare, statele se modernizau și se complicau în funcționare și birocrație. Sclavii, care, sub diverse denumiri și statute (iobagi, șerbi, robi, proscriși, etc.) care constituseră de secole și milenii forța de muncă, nu mai puteau asigura progresul omenirii. Era nevoie de un alt tip de forță de muncă, instruită care să mânuiască mașinile, să asigure funcționarea statelor, să asculte și să execute ordinele.

Problema au rezolvat-o, așa cum am spus, prusacii, obligând copiii să meargă la școală. Între timp, dintre toate instituțiile obligatorii, au mai rămas doar două: pușcăria pentru adulți și școala pentru copii. Vedem, chiar în aceste zile, cu câtă dificultate ajung infractorii la pușcărie: procese îndelungate, procurori, avocați, tribunale peste tribunale, judecători, drepturi ale omului… Pentru copii, e de ajuns faptul că s-au născut și au ajuns la o anumită  vîrstă, din ce în ce mai fragedă, la șapte, șase, cinci și, odată  cu grădinița, la trei ani, și din ce în ce, pe o perioadă  de obligativitate mai lungă, patru, șapte, zece, douăsprezece clase obligatorii.

Prin această obligativitate statele au preluat, într-un fel, dreptul părinților asupra copiilor. La început cu forța, apoi, pe măsură ce părinții înșiși au fost educați prin școală, cu bunăvoia acestora. ( Las, pentru moment, discuția asupra dreptului părinților asupra copiilor, înscris încă în codul lui Hamurabi, pentru că și aici e o problemă universală). Ideea este că, prin această obligativitate, copilul nu e considerat o ființă umană, nu are dreptul la libertate. E un paradox să ai dreptul la educație obligatorie! În prezent, s-a ajuns în situația în care părinții își vând copiii statului încă dinainte de naștere: concediile de maternitate plătite, concediile de creștere a copiilor plătite, alocațiile pentru copii, sunt forme de vânzare a copiilor către stat. Când mamele fac demonstrații fluturând pamperșii în fața guvernului, ele, de fapt, negociază un preț, iar statul le plătește ca angajate pentru îngrijirea copiilor până când îi ia la școală ( era să zic la oaste).

Desigur, o țară  cu oameni instruiți și obedienți e superioară altora, are un ritm de dezvoltare mult mai alert, realizează un boom economic, ceea ce s-a întâmplat și cu Prusia, mai târziu Germania Mare. Și, pentru că majoritatea savanților lumii din prima jumătate a secolului al XIX-lea își dădeau doctoratele în universități germane, au importat sistemul și l-au transferat în țările lor, America la 1852, Principatele române la 1864, Italia de-abia la 1888.

Cum au reușit nemții să creeze un sistem prin care să producă forță de muncă instruită, dar, în același timp, dependentă și obedientă? Oameni dependenți, dar care au sentimentul că sunt liberi, cu alte cuvinte, tipul de bou inteligent, idealul educațional al oricărui sistem statal de învățământ, fie că vorbim de state democratice sau totalitare, de republici sau monarhii?

În primul rând, prin gruparea copiilor pe clase pe criteriul vârstei. Niciun alt grup uman nu se organizează pe vârste ( era armata obligatorie, care, între timp, s-a desființat). Ce-ați zice dacă s-ar da un ordin ca la Ministrul Educației toți angajații să aibă 30 de ani, cei de la Ministerul Economiei să aibă 31, cei de la Interne, 32 de ani, ș.a.m.d.? Sau la o televiziune, cei care lucrează la Știri să fie de 35 de ani, apoi jurnaliștii fiecărei emisiuni să fie aleși pe criteriul vârstei, la emisiunea A de 36, la B de 37, etc. ? Ar fi absurd, nu-i așa? și ați ieși în stradă să protestați împotriva unui asemenea ordin. Ei, bine, copiii nu au dreptul să aleagă și nici să protesteze, iar adulților li se pare normal, nu absurd. Această grupare pe criteriul vârstei produce mai multe efecte antisociale: organizarea este impusă din afară, coeziunea socială e imposibilă ( ca în cazurile de mai sus, cu ministerele…), copiii nu pot învăța unii de la alții, liderii sunt impuși de adulți, nu apar în mod natural, toți sunt ținuți în același ritm dictat de medie, etc. În acest fel n-ai decât să te supui mediei, cuvânt care are aceeași rădăcină cu mediocritate.

În al doilea rând, prin împărțirea activității școlare pe lecții de câte cincizeci de minute cu recreații de câte zece minute între lecții. În acest fel copiii învață ora asta ceva, ora a doua altceva, ora a treia trec la altceva, fără să aibă vreodată imaginea întregului sau de ce învață și asta și celalaltă. Ei învață pentru că așa ne-a spus “Domnul” sau “Doamna”, “Tovarășul” sau “Tovarășa”, adică sunt alții mai mari care știu, noi trebuie să-i ascultăm, să ne supunem voinței lor. Și astfel, învață din experiență, lecție de lecție, zi de zi, an de an, că depind de altcineva. De altfel, majoritatea celor mai buni elevi, după ce termină școala și facultatea, nu știu ce să facă cu viața lor, sunt angajați de alții, de tip Donald Trump sau Gigi Becali, care le spun ce să facă și ei fac foarte bine ceea ce li se cere. Tot din experiența lecțiilor, copiii învață că “nimic în viață nu e atât de important încât să merite să fie dus la bun sfârșit”. Dacă, prin absurd, un elev e “prins” în timpul unei lecții de farmecul unei poezii, sau se concentrează pe o problemă, sună clopoțelul sau soneria ( la începuturile școlii obligatorii pauzele se anunțau printr-un sunet de corn) orice farmec sau concentrare trebuie să înceteze și se trece la altceva. Nu trebuie să faci ce-ți place, ci ce îți ordonă altcineva, indirect, prin clopoțel, nenea Ministru, nenea Satu, nenea Sistemu.

În al treilea rând, dependența și obediența sunt induse prin ceea ce numim astăzi curriculum, sau programă școlară, sau syllabus. În definitiv, nici “Domnul” sau “Doamna” nu fac ce vor, ci ceea ce li se cere prin programă. Domnul sau Doamna, lucrând cu mintea și sufletul copiilor, trebuie să introducă aceste atribute constituente ale ființei umane într-un program, să le “programeze” copiilor modul cum gândesc, precum și conținutul gândirii, care e dat în curriculum.  Desigur, există mai mulți Domni sau Doamne, fiecare stăpân, mai mult sau mai puțin, pe părticica lui de curriculum, pe disciplina lui, dar niciunul/niciuna nu are imaginea întregului, sunt doar angajați într-un sistem construit de alții pe principiul unei uzine, fiecare executând operațiile tehnologice care i se cer. Domnii și Doamnele sunt ei/ele înșiși/însele dependenți/dependente de sistem, sistem care, în ultimă instanță, poate fi definit ca suma locurilor de muncă ale cadrelor didactice. ( Să nu fiu greșit înțeles: există foarte multe cadre didactice bine pregătite în disciplinele lor și, cred că fiecare are cele mai bune intenții privind educarea copiilor, dar intențiile bune, construite prin autosugestie, nu ajută la nimic dacă ești specialist în instrumentele cu care operezi (conținutul disciplinei tale) și nu cunoști corpul pe care operezi ( mintea și sufletul copilului)).

De altfel, există  opinia generală că, prin sistemul de învățământ, copiii sunt dați pe mâna unor specialiști în educație, care, pe lângă  specialitatea lor, au studiat pedagogia, psihologia și metodicile predării. Ca unul care, zeci de ani am studiat și predat aceste discipline, pot să afirm că nu sunt științifice. Așa cum o bună  perioadă, în țara noastră și în multe alte țări s-a predat disciplina numită ”Socialism Științific” (mulți universitari și lectori în universitățile populare și-au construit o carieră în jurul acestei discipline) și s-a dovedit în realitate că așa ceva nu există, tot astfel Științele educației sunt articulații logice, uneori bine închegate, dar construite pe postulate false. Metodicile, de exemplu, sunt un fel de rețetar cu principii, norme, metode, strategii și tehnici, dar, ca orice rețetă  se adresează omenilor bolnavi, nu spiritelor vii. Cercetările psihologice asupra învățării, de la Thorndike, Skinner, Kohlberg sau Pavlov s-au făcut pe animale, șoareci, câini, pisici, porumbei, maimuțe, etc. și au fost transferate la modul cum învață copiii, iar cele pedagogice sunt caduce, pentru că, odată introduși copiii într-un mediu artificial-școala- separat atât de societate cât și de natură, nu poți obține, prin observare sau experimen,t nimic valabil. E ca și cum ai așeza un fluture sub un clopot de sticlă, i-ai observa mișcările și zbaterea și ai crede că știi totul despre fluturi!
La fel face și Mărioara, vecina de la parter, care își plimbă câinele, pe Axi, prin parcarea blocului, și-i strigă: Fii cuminte Axi!, Vino la mama, Axi, Hai să-ți dea mama, Pedigree, să te spele mama pe lăbuțe! Pentru ea Axi e un copil drăgălaș și răsfățat. Tot mai multă  lume are animale de casă, de la câini, pisici și canari, până  la șerpi și cămile. Toți le îngrijesc ca pe niște copii. Există  o întreagă industrie pentru hrana și îngrijirea acestor animale. Recent a apărut primul post de televiziune dedicat direct animalelor de casă, Dog TV, să nu se plictisească. Nu știu dacă e normal sau nu. E treaba Mărioarei, Axi răspunde nevoii ei de afecțiune. Dar dacă  oamenii îngrijesc și cresc aceste animale ca pe niște copii, pe cale de inferență logică e adevărat și corolarul:  copiii sunt îngrijiți și crescuți ca niște animale drăgălașe care răspund nevoii de afecțiune a adulților! Dar, dacă pe Mărioara doar o salut și o las cu credința ei, de la unii ca Skinner, Brunner sau Pavlov, am pretenții să nu influențeze educația copiilor. Toate se trag, pesemne, de la Darwin, care ne-a făcut animale, superioare, ce-i drept, și toată lumea l-a crezut.

Să fiu corect, alte cercetări psihologice care au influențat instruirea școlară  s-au făcut pe copii, de ex.,  cele ale lui Piaget sau Vâgoțky, greșeala lor fiind că s-au adresat numai intelectului sau numai interacțiunilor sociale ale copiilor, ca și cum, dacă ai studia mâna sau piciorul, poți concluziona asupra organismului ca întreg!

Copiii, însă, au legile lor de dezvoltare, naturale sau divine pe care le urmează neîncetat și, cu toată, cu toate încercările școlii obligatorii, în ciuda tuturor teoriilor și metodelor, s-a constatat că reacționează  și nu se supun regulilor și regulamentelor din ce în ce mai restrictive. Atunci s-a inventat o altă treabă la fel de nemțească: sistemul de recompense și pedepse, între care, la loc de cinste tronează  nota. După caz, nota e zăhărelul sau biciul din experimentele de psihologie a învățării, denumite, “științific”, elemente de întărire și reîntărire. Tot după caz, nota instaurează  competiția stimulată de profesori și părinți și clasificarea neoficială, desigur, în deștepți și proști. Dacă pentru profesori acest lucru e de înțeles, nota fiind instrumentul de bază  cu care mențin disciplina și, speră ei, motivația, pentru părinți lucrurile se complică, deoarece, se presupune că aceștia își iubesc cu adevărat copiii. Și, cel puțin eu, n-am văzut sau am auzit de vreun bărbat care își iubește soția întrebându-l pe preot sau pe primar: ce notă-i dai soției mele? sau de vreo soție iubitoare chestionându-și vecina: ce părere ai, dragă, de bărbatul meu? E bun sau nu, îi dai notă de trecere? Păi, dacă îți iubești copilul, te duci la un străin să ți-l evalueze? E adevărat, există numeroase concursuri cu note și premii pentru câini și pisici care gâdilă orgoliul stăpânilor. S-au înmulțit cazurile de sinucideri în rândul copiilor din cauza vreunei note sau corigențe  și nimeni nu găsește nicio vină sau explicație. De ce, că  era un elev bun? Nu ne-am așteptat la asta! Dar la ce să te aștepți, când copilul este împins într-un conflict existențial colosal pentru că își iubește familia, își iubește profesorii, colegii, semenii și dintr-o dată se prăbușește nemaiputând suporta ideea că i-a dezamăgit groaznic pe cei pe care i-a iubit atât! În loc să oprim moara și să ne întrebăm, ce măcinăm noi aici? trecem totul la fapt divers într-un articol de ziar sau o emisiune TV.

Priviți examenul de capacitate de anul acesta sau cel de bacalaureat de anul trecut. Ce importanță are dacă un elev a bifat subiectivă și altul predicativă iar cel de-al treilea atributivă? Câți dintre adulți  știu asta? De ce soarta unui copil să depindă de ceea ce nici specialiștii cu studii și doctorate nu știu bine? Sau de ce cheltuim milioane de lei cu camere video de supraveghere – Big Brother – când copiii sunt împinși într-o competiție nenaturală, neomenească? Dacă scopul vieții este fericirea, de ce tot acest stress artificial provocat, în care anual sunt împinși sute de mii de elevi, familii și profesori care încearcă, lăsând la o parte orice urmă de moralitate (dacă le-a mai rămas), să  se lupte între ei, pentru, de fapt, o nefericire? Răspunsul e simplu: pentru că, aruncându-i unii împotriva celorlalți, pot fi stăpâniți, mânuiți, manipulați. Asta e sarcina sistemului de educație imaginat și creat de slujbașii lui Friedrich cel Mare acum 200 de ani.

Dar cea mai mare invenție a școlii tradiționale a fost banca de școală. Oricâte opresiuni ar fi imaginat adulții împotriva spiritului viu al copiilor, cu oricâte pedepse, nu puteau opri copiii să se miște. Mișcarea este forma primordială și fundamentală de expresie a vieții și a independenței individului. Trebuia găsită o soluție de încătușare a spiritului, iar aceasta a fost banca. La început erau bănci lungi ca cele de la căminele culturale sau ca la nunțile de la cort, dar copiii lunecau pe sub ele. Apoi s-au inventat cele cu scaunul legat de bancă, mai întâi pentru șase elevi, să nu poată ieși din ea, apoi,  pentru patru sau doi, în sfârșit, pentru unul, pe măsură ce se vorbea de drepturile copilului. Au fost implicați cercetători care au studiat poziția, forma și anatomia copilului, proiectând bănci din ce în ce mai ergonomice, cu scaune rabatabile, etc. S-a observat, totuși, că e nevoie și de mișcare și au fost create pauzele și introduse orele de educație fizică pentru a evita deformarea coloanei vertebrale. E ca și când ai cere unei persoane să meargă într-un picior și, când obosește, să schimbe pe celălalt, uitând că un mers normal, cu ambele picioare și în ritm propriu nu duce la oboseală. Prin bancă, disciplina a fost luată sub control de către autorități, astfel încât primul lucru pe care îl învață orice copil care merge la școală este să stea în banca lui, să facă ce i se spune și să răspundă când e întrebat.
Toată această  uriașă industrie care nu dă faliment deoarece are clientela asigurată obligatoriu, care merge din ce în ce mai prost, pentru că numai dacă merge prost poate cere bani mai mulți, dacă  ar merge bine n-ar mai fi nevoie de bani mai mulți, este susținută  de teorii pedagogice din ce în ce mai sofisticate. De la Taxonomia obiectivelor educaționale a lui Bloom (1956), care funcționează  încă în practica școlii românești și despre care Bloom însuși spunea prin 1990, că, pe baza ei poți crește pui în incubator, nu spirite umane (întrebați-l pe profesorul Nicolae Sacaliș, a vorbit cu Bloom, văd că a lansat recent o carte)   la elaborarea standardelor educaționale în America, prin anii ’80, pe care ne străduim, cu sârg, să le introducem și la noi, și până la învățământul bazat pe competențe pentru crearea societății bazate pe cunoaștere – knowledge-based society- clamat de documentele UE ( noi am construit, într-o vreme, societatea socialistă multilateral dezvoltată, cu mult înaintea UE!), toate aceste teorii merg pe linia inaugurată de prusaci în urmă cu 200 de ani. Copilul, dibuit, ici-colo, de unele mari spirite ca Ellen Key, Maria Montessori sau Celestin Freinet, a fost îngropat sub imense mormane de legi și regulamente în care, pentru state, e doar o resursă umană ( Vezi Legea Educației nr. 1/2011, art. 2(2) și sutele de regulamente și metodologii pe site-ul MECTS, pe care nici juriștii nu le pot descâlci!). Și, ca orice resursă, trebuie folosită de cineva, așa cum și boul e o resursă pentru cel care nu are tractor.

Întreaga educație se bazează pe o prejudecată, o premisă falsă: aceea că adulții fac copii și că ei îi formează și îi modelează după proiecte naționale și internaționale. Noi, românii, dintr-o țară de informatori, ne-am transformat într-una de formatori. E la modă.
Mii de ani oamenii au fost convinși că soarele se învârtește în jurul pământului. Când, în sfârșit, a venit unul care să le spună că  e invers, l-au ars pe rug. Au mai trecut câteva sute de ani pentru a accepta cu toții acest nou fapt. La fel e și cu această prejudecată.  În urmă cu peste 100 de ani ( 1907, cînd la noi pornea răscoala de la Flămânzi) o femeie, prima femeie medic din Italia, Maria Montessori, a spus lumii: COPILUL ESTE CREATORUL ADULTULUI. CARACTERUL ȘI PERSONALITATEA SUNT PROPRIA CREAȚIE A COPILULUI. A fost exilată din Italia, a fost urmărită de fasciștii lui Mussolini pentru a fi ucisă, a fost complet ștearsă de comuniști din istoria educației și pedagogiei, a fost dată uitării de pedagogiile și universitățile din statele așa-zis democratice, deși cercetările recente din neuroștiințe  îi validează spusele.

În această epocă a libertății, a comunicării globale, copiii răspund oprimării și controlului total, ignorării legilor naturale ale dezvoltării lor, în mod neconștientizat, în școlile publice de pe toate meridianele prin creșterea gradului de violență. Statele cheltuiesc milioane de dolari și de euro pe proiecte de prevenire și reducere a violenței școlare. Școlile seamănă, din ce în ce mai mult, cu pușcăria. Jandarmii și polițiștii păzesc la porțile școlii. Recent, un ministru al educației a propus introducerea cazierului școlar. Inutil. Sclavii s-au eliberat prin răscoale, proletarii prin revoluții, de vreo sută de ani asistăm la mișcări pentru eliberarea femeii (de sub prejudecăți, desigur, altfel e liberă!). E nevoie de o nouă revoluție: cea a eliberării copiilor de sub prejudecățile adulților. Ultima. Non-violentă. Pentru că adulții nu fac copii. Ei fac sex.

În încheiere, un citat:
” http://www.crossroad.to/
Quotes/fascism/
BertrandRussell.htm
Education should aim at destroying free will so that after pupils are thus schooled they will be incapable throughout the rest of their lives of thinking or acting otherwise than as their school masters would have wished … The social psychologist of the future will have a number of classes of school children on whom they will try different methods of producing an unshakable conviction that snow is black. When the technique has been perfected, every government that has been in charge of education for more than one generation will be able to control its subjects securely without the need of armies or policemen.”  —–Bertrand Russell quoting Johann Gottlieb Fichte, the head of philosophy & psychology who influenced Hegel and others – Prussian University in Berlin, 1810